Ma uit confuza pe geam si nu stiu ce sa cred.Oare tacerea ta semnifica sageata unei despartiri sau e doar pur orgoliu.M-am saturat de sentimentul de vinovatie care si-a facut cuib in inima mea.That's my life.Am incercat pe cat posibil sa pastrez suferinta situatiei covarsitoare doar pentru mine,dar deja nu mai pot.Strig dupa ajutor..la cine?la tine.Nu astept decat intelegere..si in schimb ce primesc? O modificare toata a ta care ma chinuie si mai tare.Astept sa ne intalnim..sufletul meu tanjeste sa se descarce tie..si totusi ce e cu aceasta retinere?
Mda starea ta schimbatoare ma face sa pastrez tacerea in continuare.Poate ca nu ma vei intelege niciodata,dar am nevoie de tine mai mult ca de aer.1 minut fara aer te oboseste,dar te lasa in viata,pe cand o secunda fara gandul ca tu esti acolo pentru mine,ca ma alinti,ca ma iubesti,duce la o moarte sigura a sufletului si incetul cu incetul a sfarsitului meu ca persoana.
