Ii este frica..pe fata ei micuta se citeste o neliniste arzatoare.In ochii mari si caprui..nici lacrimile nu mai doresc sa apara pentru a-i alina aceste sentimente mistuitoare.Inima bate ca nebuna..ganduri,ganduri si umbre ii incetoseaza privirea.Greselile trecutului nu le poate repara..dar asteptarea aceasta..o innebuneste.Asteapta sa ce?Sa vada daca viata ei este complet distrusa de un moment de nebunie in care prudenta a disparut,sau sa scape si sa poata varsa lacrimi de fericire,..sa isi lase sufletul sa se inalte impacat spre culmile sperantei.Dar nu..frica o stapaneste..nebunia durerii i se scurge prin vene..privirea ii este atintita pe tavanul..care parca si el s-a intors impotriva ei si o apasa.Se simte singura..dar totusi nu vrea sa vada pe nimeni.Isi doreste sa imparta cu cineva durerea..dar nu vrea sa fie egoista..sa le faca rau si celor din jur.Viata ei s-a transformat intr-un joc de-a soarecele si pisica..

Vise de marioneta

Ma intreb adesea..daca noi oamenii suntem doar niste marionete,care ating culmile fericirii...dupa care sunt lasate sa zaca intr-o prapastie a uitarii.Se spune ca destinul nu il poti schimba..dar daca intr-o zi..te vei lua cu mana aceea grea care te apasa, la tranta...si vei castiga.Vei castiga dreptul la fericirea eterna.Dreptul de a tine sub aripa protectiei tale toate fapturile pe care le iubesti..sa poti dormi noaptea cu gandul ca sub comanda ta de papusar ele vor fi in siguranta..acum..si mereu.Daca mana destinului ai fi chiar tu?Sa poti printr-o singura clipire sa opresti tot ce te-ar putea rani.Hmm..suna bine..dar deocamdata sunt doar vise..papusar..nu vei deveni niciodata..poate cel mult o marioneta mai "norocoasa".

Adesea se spune ca nu pretuiesti o persoana la adevarata sa valoare decat atunci cand o pierzi.Mda..din pacate cam asa este.Cand il ai langa tine nu il apreciezi..il critici..uneori spui vorbe grele care poate nu le regreti decat atunci cand il stii departe de tine.Cuvintele "te iubesc"incep sa te enerveze cand le auzi in fiecare zi..dar cum este cand nu iti mai sunt spuse?Inima tanjeste dupa ele..dar rasuna un ecou din adancului constiintei spunand..e prea tarziu.Ai vrea sa poti sa ii spui ca unicul gand al vietii tale este el.Ca daca totul ar pieri si n-ar ramane decat el,tu ai continua sa existi,iar daca totul ar ramane si el ar fi nimicit,universul s-ar transforma intr-un loc strain pentru tine,dar acum este departe..inima iti plange si suspina.In minte tipa o voce demonica ce iti spune ca iubirea pentru el este asemenea stancilor eterne..si totusi de ce nu ai putut sa ii arati si lui asta?De ce ai dat cu piciorul clipelor frumoase si acum tanjesti dupa ele?Gandul la revedere te readuce la viata.Speranta ca ii vei spune ca a fost mereu,mereu in mintea ta si ca iubesti ochii lui de catelus..fiecare privire pe care ti-o arunca..fiecare gest si cuvant adresat tie,readuce zambetul pe buzele tale.Dragostea dintre voi este mai presus de orice..invinge granitele invizibile ale departarii...inimile sunt unite asemenea atomilor ce nu pot fi separati nici prin reactii nucleare.