Adesea se spune ca nu pretuiesti o persoana la adevarata sa valoare decat atunci cand o pierzi.Mda..din pacate cam asa este.Cand il ai langa tine nu il apreciezi..il critici..uneori spui vorbe grele care poate nu le regreti decat atunci cand il stii departe de tine.Cuvintele "te iubesc"incep sa te enerveze cand le auzi in fiecare zi..dar cum este cand nu iti mai sunt spuse?Inima tanjeste dupa ele..dar rasuna un ecou din adancului constiintei spunand..e prea tarziu.Ai vrea sa poti sa ii spui ca unicul gand al vietii tale este el.Ca daca totul ar pieri si n-ar ramane decat el,tu ai continua sa existi,iar daca totul ar ramane si el ar fi nimicit,universul s-ar transforma intr-un loc strain pentru tine,dar acum este departe..inima iti plange si suspina.In minte tipa o voce demonica ce iti spune ca iubirea pentru el este asemenea stancilor eterne..si totusi de ce nu ai putut sa ii arati si lui asta?De ce ai dat cu piciorul clipelor frumoase si acum tanjesti dupa ele?Gandul la revedere te readuce la viata.Speranta ca ii vei spune ca a fost mereu,mereu in mintea ta si ca iubesti ochii lui de catelus..fiecare privire pe care ti-o arunca..fiecare gest si cuvant adresat tie,readuce zambetul pe buzele tale.Dragostea dintre voi este mai presus de orice..invinge granitele invizibile ale departarii...inimile sunt unite asemenea atomilor ce nu pot fi separati nici prin reactii nucleare.