Cine poate intelege disperarea de pe fata ei?Nimeni..Cine ii poate da un raspuns la toate intrebarile care ii macina gandirea?Doar sufletul ei..atat de confuz..atat de speriat.Oare s-a schimbat ceva?Oare centrul existentei ei este pe cale sa dispara in negura ,ca un fum trecator?O doare si totusi nu are ce face..asteapta..plange...Nu poate intelege ce l-a facut sa se schimbe atat de brusc.Vocea lui calda ce o trezea in fiecare dimineata acum este dura..iar cuvintele ce ii alinau sufletul, acum, il rasfoiau ca o carte veche plina de amintiri.Asteapta cu nerabdare sa ii vada iar ochii..sa ii explice de ce se poarta asa..de ce o respinge.Primele ganduri care ii sageteaza mintea sunt.."ma mai iubeste","va mai fi cu mine"..si asteapta..iar asteapta..fara sa gaseasca un raspuns.Spera din toata inima ca povestea ei de dragoste care a urcat-o in varful unui munte de fericire sa nu se termine..sa nu cada de sus ca o pasare strivita de un glont al nepasarii.Ea,sta si priveste in tacere pe geamul aburit din camera..priveste ploaia care cade necontenit..ofteaza de parca sufletul i s-ar rupe in milioane de bucatele, fumurii acum,dar totusi..sta cu gandul la el!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu