Rasuflare rece..

Afara ploua linistit..in casa bate un vant rece prin fereastra trantita de peretele azuriu.Nu se aude nicio soapta..decat o respiratie greoaie de langa patul ravasit.Este ea..sta si ofteaza si priveste in gol spre infinit..fara un gand anume.Frigul o face sa tremure din toate incheieturile..dar nu o intereseaza..se incalzeste cu amintirile in care erau impreuna..ea si el..fericiti,cand credeau ca dragostea lor poate invinge orice.Asta era pe vremea cand parintii ei nu aflasera de relatia cu baiatul mai mare decat ea cu 5 ani.Intr-o fractiune de secunda..iubirea lor a fost strapunsa de un fulger..privirile furioase ale mamei ei.In acel moment a simtit ca lumea lor perfecta,plina de norisori roz si pufosi se transforma intr-o ceata groasa de tristete.Era prea tarziu sa mai faca ceva..a inceput sa planga..l-a sarutat cu o durere imensa pe cel care i-a fost purtatorul inimii..stia si ea..ca este ultima data cand il va mai vedea.Pentru a nu mai rani pe nimeni..a fugit..fara sa se uite in urma..lacrimile ii secasera..doar o durere amara ii amintea ca inca mai traieste.2 saptamani nimeni nu a stiut nimic despre ea..apoi..cand a aflat ca el strapuns de durere a plecat la parintii sai in afara Bucurestiului..s-a reintors acasa.Nu a putut sa dea ochii cu parintii ei.Reprosurile lor ii rasunau in minte..sentimentul de vinovatie o invaluia permanent.S-a inchis in camera ei..fara sa vrea sa manance sau sa vorbeasca cu cineva.Spera ca intr-o zi il va reintalni..doar pentru cateva secunde..sa ii mai vada stralucirea ochilor..sa ii zica ca mereu l-a iubit,dar nu a fost pregatita sa infrunte realitatea.