Cu gandul la el

Adesea simt o stare ciudata in stomac..ma face sa tresar la fiecare gand,la fiecare miscare.Este dorul pentru el..care ma strapunge in interiorul sufletului si il fac sa pluteasca in lacrimi de durere.Un sentiment atat de profund incat nu poate fi exprimat in cuvine.Este ca si cum soarele ar straluci fara raze,cum albinele ar supravietui fara flori,cum ziua ar exista fara noapte.Da..el este o jumatate ce ma face completa..totul fara de care nu ar exista nimic.Sa traiesc o zi fara sa ii vad stralucirea ochilor sub lumina obscura a Lunii,ma intristeaza..uneori chiar ma face sa plang.Poate parea exagerat..dar este exact sentimentul pe care un copil..dus pentru prima data la gradinita plange fara mama lui.Dragostea pentru el este mai puternica decat orice..ma ajuta sa trec peste toate dificultatile si sa zambesc,a doua zi, cu gandul mereu la el.